Zece mari economisti. De la Marx la Keynes

Descriere

Cele 13 eseuri din acest volum, scrise intre 1910 si 1950 sunt o adevarata istorie a economiei moderne, scrisa de unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai ei.

Doi dintre autorii despre care scrie Schumpeter i-au fost profesori – Eugen von Böhm‑Bawerk si Friedrich von Wieser – iar ceilalti, maestri sau colegi de generatie, cum e cazul lui J.M. Keynes, cu care nu a fost in relatii tocmai bune. Personaj destul de incomod la vremea lui, un adevarat copil teribil al economiei, Schumpeter a fost incadrat in tabara „pesimistilor”, iar celebritatea lui reala a fost de fapt postuma.

Zece mari economisti este o carte care se poate citi pe doua coordonate: una in care este analizata traiectoria teoriei economice a fiecarui personaj in parte, secondata, in subtext, de teoria acestui mare intemeietor de scoala.

Ca orice demers biografic, Zece mari economisti poate fi citita si ca o autobiogafie ideatica a lui Schumpeter, care discuta despre autorii pe care si-i alege si in functie de distanta care il desparte de ei, propunand, in cele din urma, o teorie originala, in care se regaseste amprenta fiecarui autor abordat.

• KARL MARX
• MARIE ESPRIT
• LEON WALRAS
• CARL MENGER
• ALFRED MARSHALL
• VILFREDO PARETO
• EUGEN VON BÖHM‑BAWERK
• FRANK WILLIAM TAUSSIG
• IRVING FISHER
• WESLEY CLAIR MITCHELL
• JOHN MAYNARD KEYNES
• G.F. KNAPP
• FRIEDRICH VON WIESER
• LADISLAUS VON BORTKIEWICZ

Schumpeter da viata personajelor sale, ca un istoric pasionat de regii si cavalerii sai si ale carui texte corespund cliseului „se citesc aproape ca un roman”. Dar regii si cavalerii economistului austriac sunt nu numai oamenii Marx, Keynes, Taussig sau Pareto, ci insesi ideile lor, ale caror transformari, confruntari si esecuri sunt urmarite cu o pofta aproape de literat si intr-un stil pasionat, uneori de cautator de comori, fericit sa poata comunica lumii valoarea lor reala peste timp. - Crenguta Nicolae, Business Magazin

Unul dintre elementele fortei lui Schumpeter consta in aceea ca el poate sa admire fara sa fie de acord. - Howard Ellis, Journal of Political Economy

Deseori, cea mai potrivita modalitate de a exprima ceea ce stii despre lume nu este o ecuatie, ci o poveste – o poveste cu personaje reale, puse in fata unei dileme... Schumpeter s-a adresat direct experientei pe care o au oamenii in materie de viata economica... Facand portretul unor economisti, el da o fata umana fenomenului capitalist. - Thomas K. McCraw, in Prophet of Innovation: Joseph Schumpeter and Creative Destruction

Joseph A. Schumpeter s-a impus in randul celor mai importanti economisti ai secolului XX prin teoriile lui revolutionare despre ciclul economic, despre importanta vitala a intreprinzatorilor si, mai ales, pentru teza „destructiei creatoare”, care explica procesul de transformare ce insoteste toate inovatiile radicale. A prezis declinul capitalismului, afirmand ca va intra in criza din cauza succesului de care se va bucura.

Nascut in Imperiul austro-ungar, in 1883, a studiat Dreptul la Viena si a fost un teoretician mai degraba nonconformist si greu de asociat vreuneia dintre scolile cu care a fost contemporan. A format el insusi o scoala de gandire economica, gasindu-si discipoli printre studentii de la Harvard, unde a predat intre 1932 si 1949.

Şi-a inceput cariera academica la Cernauti si a fost apoi profesor de economie la Ganz, iar dupa Primul Razboi Mondial a fost timp de un an ministru de finante al Austriei. Inainte de a emigra in Statele Unite, alungat de ascensiunea de care se bucura Hitler la acea vreme, a predat si in Germania, la Bonn.

Cele mai importante carti scrise in germana sunt Wesen und Hauptinhalt der theoretischen Nationalökonomie („Natura si esenta economiei teoretice“), publicata la doar 27 de ani, o carte clasica a statisticii economice, si Theorie der wirtschaftlichen Entwicklung („Teoria dezvoltarii economice“). Dintre cartile scrise in engleza, cele mai importante sunt Capitalism, Socialism and Democracy, Ten Great Economists si History of Economic Analysis.