Ereticii

Descriere

Pentru Chesterton ereticul nu este cel care alege o doctrina religioasa originala, ci ganditorul care isi idolatrizeaza cugetarea, preschimband-o intr-o dogma infailibila. Cu intelepciune, verva satirica si cu rafinat spirit critic, „excentricul print al paradoxului“ rastoarna prejudecati, demonteaza stereotipuri si combate locuri comune incetatenite in literatura, filozofie si religie, ironizand relativismul modern, caruia ii opune, fara pic de fanatism, adevarurile eterne ale Evangheliei. In aceste eseuri mai mult decat actuale, Chesterton polemizeaza amical cu mari eretici ai umanitatii, ca Ibsen, G.B. Shaw, H.G. Wells, Kipling, Oscar Wilde si Nietzsche pe diverse teme sensibile: familia, nationalismul, arta si morala, crestinismul si paganismul, stiinta, conditia umana, crestinul in lumea moderna etc.

„Adevarurile se preschimba in dogme de indata ce sunt contestate… Totul va fi tagaduit. Totul va deveni crez. Este foarte rezonabil sa contesti pietrele de pe drum. A le afirma va deveni o dogma religioasa. A crede ca toti suntem intr-un vis este o pozitie rationala. A spune ca suntem cu totii treji va deveni o judecata mistica. Ruguri se vor aprinde pentru a arata ca doi plus doi fac patru. Ne vom lupta pentru minuni vizibile ca si cand ar fi invizibile. Vom privi imposibila iarba si cerul cu un curaj straniu. Vom fi dintre aceia care au vazut, si totusi au crezut.“ - G. K. CHESTERTON

G.K. Chesterton (1864–1936) este unul dintre cei mai faimosi si mai prolifici scriitori ai literaturii britanice. Urmeaza cursurile unui colegiu de arta din Londra, obtinand o diploma de grafician. Studiaza literatura la University College din Londra. Intre anii 1896 si 1902 a fost critic de arta si critic literar la Editura Redway and T. Fisher Unwin, iar din 1902, jurnalist la publicatiile Daily News si The Illustrated London News. Bibliografia lui insumeaza peste 80 de volume (romane, biografii, studii critice, carti cu tematica religioasa), cateva sute de poeme, peste doua sute de povestiri scurte, 4000 de eseuri, la care se adauga si piese de teatru. Dupa 1905 este tot mai interesat de fenomenul religios si se converteste la catolicism in 1922, devenind un reputat apologet al crestinismului.