Descriere
Dupa 1989, Radu Marculescu si-a impartasit in pagini memorialistice experienta prizonieratului in URSS. Supravietuitor – poate ultimul – al unei batalii decisive pentru al Doilea Razboi Mondial, martor direct al Istoriei si totodata al unor istorii din viata ofiterilor romani si de alte natii in lagarele sovietice – istorii de oroare, dar si eroice sau pur si simplu emotionante –, Radu Marculescu a scris o carte remarcata la aparitia primei editii, in 2000, de Monica Lovinescu si distinsa de Fundatia Culturala Magazin istoric cu Premiul „Dimitrie Onciul“.
Editia Humanitas este cea de a treia a acestei carti care, in 2008, a fost tradusa si in germana.
„De-a lungul [precedentului deceniu] ne-au fost puse la dispozitie marturiile prin care vom putea reconstitui, cand va sosi vremea aducerii-aminte, jumatatea de secol ce pare a ne fi desfigurat pe fiecare in parte si pe toti impreuna. Ramasesera insa zone de umbra staruitoare. Una dintre ele este redata acum istoriei cu o marturie de o valoare indiscutabila prin calitatea nu doar umana, ci si intelectuala [a autorului]. Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica reprezinta, dupa stiinta noastra, primul document de o atare amploare asupra soldatilor si ofiterilor romani prizonieri de razboi in Uniunea Sovietica. Pe langa talent (deoarece are si talent literar), tinuta, demnitate, curaj, Radu Marculescu are si o memorie stapana pe timp. Gratie ei, zeci si zeci de nume pierdute in anonimat redevin acum ceea ce au fost: personaje istorice. Iti vine sa crezi ca autorul-martor a uitat sa imbatraneasca tocmai pentru a ne propune drept modele pe acesti oameni care, in conditii de o extrema vitregie, au «invatat sa-si iubeasca» semenii. Si asta unde? Intr-un sistem represiv ca Gulagul, intemeiat pe ura, tradare, delatiune!“ - Monica LOVINESCU, Romania literara, 11 aprilie 2001
„O carte care m-a zguduit profund.“ - Mircea CARP, Memoria nr. 57, 2006
Radu Marculescu (1915–2011) a urmat liceul Spiru Haret din Bucuresti, in a carui revista, Vlastarul, i-au fost publicate primele incercari literare, si si-a incheiat studiile universitare in 1938 cu o licenta in litere si filozofie. Intre 1939 si 1942 a predat limba romana la liceele Gheorghe Lazar si Aurel Vlaicu din capitala; in acelasi interval a publicat in periodice eseuri filozofice, studii literare si traduceri din lirica franceza. Mobilizat pe front, ia parte, ca ofiter in Armata Regala Romana, la razboiul antisovietic; in 1942, in urma bataliei de la Cotul Donului, e luat prizonier.
Ca represalii pentru participarea sa activa la rezistenta din lagarele URSS a ofiterilor romani impotriva prozelitismului ideologic si politic al puterii sovietice, va fi eliberat abia in 1951, dupa noua ani de dure incercari.
Intre 1959 si 1964 are parte de o noua detentie, de asta data in spatiul concentrationar autohton, la Periprava, in urma unui simulacru de proces avand drept capete de acuzare trei poeme pe care le scrisese, socotite subversive.
Inainte de detentie isi gaseste de lucru in constructii; dupa eliberare, lucreaza ca pictor de biserici. Atat intre cele doua detentii, cat si dupa 1964, este marginalizat si nu poate publica nimic.
Pascal Bruckner
