Descriere
„Interviul este, in definitiv, o specie camuflata a confesiunii.“ (Andrei PLEŞU)
„Am fost eu insumi surprins de cantitatea neobisnuita de texte care s-au adunat in urma dialogurilor purtate de-a lungul vremii. O masiva investitie de timp si de energie! Dar nu efortul cheltuit de mine in ultimele doua decade a fost motivatia alcatuirii acestei carti. Si cu atat mai putin inclinatia de a etala opinii personale, hranite de o subterana egolatrie. Am constatat insa ca, acoperind un interval de aproape un sfert de secol, interviurile au o substantiala dimensiune documentara.
Sunt anii in care Romania s-a angajat in cursa integrarii europene si euro-atlantice, anii dezbaterilor legate de infiintarea CNSAS, anii mai multor guverne si presedinti, anii in care probleme esentiale pentru reasezarea noastra in normalitate au constituit substanta vietii publice, a nelinistilor si a sperantelor noastre. S-a intamplat sa fiu contemporan cu aceasta perioada si, nu o data, direct implicat in desfasurarea evenimentelor. Marturia mea poate fi, asadar, o legitima nota de subsol a istoriilor viitoare.“ (Andrei PLEŞU)
Perioada subintinsa in jocul intrebare-raspuns al cartii este 1989-, astfel incat ea poate fi citita si ca o „istorie a Romaniei din ultimii 23 de ani", o istorie vazuta, traita si povestita de autor de pe pozitia celui care a fost discipol al lui Noica, urmarit de Securitate, dat afara din Institutul de Istoria Artei si exilat la Tescani, apoi, dupa 1989, ministru al culturii, ministru de externe, consilier prezidential, fondator si rector al New Europe College.
Acest parcurs biografic al lui Andrei Plesu, dimpreuna cu disponibilitatea sa de a se lasa provocat de intrebari si de a investi in fiecare raspuns dat ceva din experientele sale formatoare si din judecata nepatimasa dau cititorilor privilegiul de a fi martorii unui dialog profund, generos, cu accente vii, confesive, de viata personala, pe alocuri, sau obiective, de rece diagnostic al vietii politice, sociale ori culturale.
♦ In sfarsit, toate iluziile sunt permise
♦ Totul pare desprins dintr-un carnaval tragic
♦ Mi-e un dor nebun de Constantin Noica
♦ Binele e discret, raul e spectaculos
♦ Mananc si nu pricep. Mananc
♦ Cum a fost omeneste cu putinta?
♦ Nu mai am cu cine sa-mi pierd timpul
♦ Sa recuperam obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fara a-i dori disparitia
♦ E ridicol sa vorbesti despre viitor, cand cei care vor sa-l construiasca reprezinta trecutul
♦ Politica romaneasca si ofensiva smecheriei
♦ Imi doresc sa nu mai fiu ghiseu
♦ Politicienii nostri n-au depasit inca pubertatea
♦ Umorul este, in cazul meu, o stricta forma de politete
♦ N-am sa mai apuc alt chip al acestei tari
♦ Nu cunosc nimic mai exasperant decat harnicia unui prost
♦ Am dovada existentei lui Dumnezeu
Noni Voc | 28-01-2014
Bravo doamna Elena Oancea. Sfaturi "pretioase" pentru domnul Plesu. Dar de fapt ce-ati spus? Ati inteles ceva? Mare este mila Domnului. Ne iarta pe toti. PS.Nu trebuie sa scrii la "infinit" ci bine. Dar asta este altceva.vali dinu | 12-01-2014
bravo elena oancea !!!O remarca de mult, mult bun simtz !!! si nu numai.......
lucian blaga | 12-01-2014
Ma bucura sa citesc scrisele Domnului Plesu...aduc lumina in sufletul oricarui roman adevarat si care mai are ceva ramasite de minte si bun simt.Nu mai traiesc in Transilvania mea draga de o vreme...parasind meleagurile transilvane a fost una dintre cele mai grele incercari...am crezut ca neavand cu cine sa iti pierzi vremea este privilegiul emigrantului...in cazul meu..roman...se pare ca nu sunt asa de privilegiat,in cele din urma...Daca,macar Nitru a Farcasului ne-ar putea alina...cu taragoata lui:))
adriana 05/01/2014 | 05-01-2014
NU mai faceti comentarii atat de gaunoase. Evident, cultura d-voastra,lasa mult de dorit,asa ca nu aveti cum sa-l intelegeti pe Andrei Plesu. E ridicol sa ne hazardam in astfel de sfaturi. Sa avem bun simt.anton | 21-12-2013
Cartea are si autograful dlui. Plesu? MultumescELENA OANCEA | 19-12-2013
Mai ai de ce sa te bucuri, preocupa-te de cum arati pe dinafara si pe dinauntru,fii de partea ta intotdeauna, dar nu te erija nici in dizident, nici martir, nici
mare intelectual, nici mare democrat, ia-te ca un om simplu, asa cum te-au facut
parintii tai, nici ministri, nici cu multi bani, nici de partea cui nu trebuie, incepe cu lucrurile simple, mici, asa vei incepe sa vezi si partea buna a lor, asa
va veni la tine, din nou bucuria, priveste, din cind in cind, si in jos, la noi
OAMENII, la tristetea noastra vesnica, ca si saracia noastra, fii, macar o data
de partea buna a istoriei, prietenii sa-ti fie copie fidela a lui NOICA si atunci
nu-i vei mai simti atit de acut lipsa........Pot sa-ti scriu asa la infinit si, nu
sint scriitoare, filozoafa, bogata, democrata.......Iti urez suflet luminos.
Ștefan Brăgărea | 16-12-2013
Ce se poate spune? Am cumpărat imediat cartea!CIM | 13-12-2013
Ma bucur pentru DV ca aveti dovada existentei lui DUMNEZEU.