Romania medicilor. Medici, tarani si igiena rurala in Romania de la 1860 la 1910. Editie cu autograful autorului

Descriere

Intre 1860 si 1910, asadar intr-o perioada care e considerata unanim perioada modernizarii tarii noastre, o elita intelectuala si profesionala construieste in rapoartele sale o alta Romanie: Romania medicilor.

Imaginandu-si o Romanie ideala, dupa chipul si asemanarea tarilor apusene in care isi facusera studiile, medicii romani din sistemul sanitar descopera ca arhaica lume rurala nu ii primeste prea bine, fiindca isi are tamaduitorii sai, care practica o medicina alternativa, ca principiile alimentatiei stiintifice si ale igienei moderne se impun cu greu sau aproape deloc din cauza obiceiurilor stravechi. Oricum dramatica, starea medicala a Romaniei e infatisata in culori si mai sumbre de medicii romani cazuti in capcana prejudecatilor care, de fapt, bantuie la acea vreme si prin tarile pe care le considera cu adevarat civilizate.

Medicii vorbesc de suferinte endemice, de sifilis, de oftica, de pelagra si de alcoolism ca si cum aceste boli ar duce la pieirea iminenta a natiunii. Mai mult, analizand statisticile recrutarii, se inspaimanta de spectrul unei degenerari absolute a poporului roman, in timp ce alte etnii, si mai ales evreii, ar fi gata sa-i ia locul. O lectura necritica a rapoartelor medicale ar lasa impresia unei iminente apocalipse demografice. Constantin Barbulescu, care e si istoric, e si etnolog, e si sociolog, isi asuma aceasta dificila sarcina si discerne, cu instrumentele celor trei discipline, intre realitate si reprezentare ideologica, retusand, cu nuante mai fine, adevarata Romanie a medicilor.

Constantin Barbulescu (n. 1969) a absolvit in 1994 Facultatea de Istorie si Filozofie a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca, la specializarea istorie-etnologie. A lucrat ca muzeograf la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, participand in paralel la mai multe cercetari etnografice pe teren si pregatindu-si doctoratul in istorie, pe care l-a obtinut in 2003. Din acelasi an preda la Facultatea de Istorie si Filozofie de la Universitatea „Babes-Bolyai“, unde, in prezent, este conferentiar in cadrul Departamentului de istorie moderna, arhivistica si etnologie. In 2011 a obtinut inca doua titluri de doctor, unul in sociologie (la SNSPA), iar celalalt in antropologie si etnologie (la Universitatea din Perugia).

Multipla sa formatie se reflecta in articolele si studiile care au aparut in diverse publicatii stiintifice, precum Caiete de antropologie istorica, Revista de etnografie si folclor, Transylvanian Review, Anuarul Institutului de Istorie „George Baritiu“ din Cluj-Napoca. Este autor, coautor sau editor a 11 volume, dintre care cele pe care le considera mai importante sunt: Imaginarul corpului uman. Intre cultura taraneasca si cultura savanta (secolele XIX–XX) , Editura Paideia, Bucuresti, 2005; Modernizarea lumii rurale din Romania in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea.

Contributii, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2005 (cu Vlad Popovici); Corvin. O biografie rurala, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2006 (cu Elena Barbulescu); Documente privind politica sanitara in Romania (1965–1989) , Editura Mega, Cluj-Napoca, 2010; Tarani, boli si vindecatori in perioada comunista. Marturii orale, vol. II, Edi tura Mega, Cluj-Napoca, 2011; Medicine, Hygiene and Society from the Eighteenth to Twentieth Centuries, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2011 (in colaborare cu Alin Ciupala).