Descriere
„Ce ciudata a fost soarta acestei fetite care a trait cele mai negre vremuri si nu si-a dat seama cu adevarat de asta decat atunci cand s-a exilat in Statele Unite ale Americii. O viata trista, melancolica, magistral povestita.“ - FRANÇOIS D’ORCIVAL, Revue des Deux Mondes
„Beata de Robien spune povestea unui destin de exceptie. Aceasta remarcabila biografie se citeste ca un roman rusesc.“ - CLAIRE JULLIARD, Le Nouvel Observateur
„Viata e neinduratoare, iar eu am fost luata pe sus ca o crenguta intr-un suvoi involburat“, spunea in 1967, la sosirea in Statele Unite ale Americii, Svetlana Allilueva. In Blestemul Svetlanei, Beata de Robien reconstituie destinul tragic al unicei fiice a lui Iosif Vissarionovici Stalin, o femeie pentru care viata a insemnat in primul rand perpetua cautare de sine si fuga de umbra tatalui.
Cartea are la baza o mare varietate de surse: documente recent declasificate ale serviciilor secrete americane, fotografii si documente de arhiva pastrate in Polonia si in Rusia, marturii si scrieri ale Svetlanei, ale rudelor, cunoscutilor si prietenilor sai, corespondenta inedita, bogata istoriografie despre perioada comunista. Autoarea le valorifica intr-o naratiune ce depaseste granitele biografiei, facand din protagonista ei eroina unui roman complex – saga de familie, roman istoric, psihologic, politist, de dragoste. Personalitate plina de contraste, de lumini si umbre, fiica lui Stalin este, pe rand, fetita care-si admira tatal, ferita de lumea reala intre zidurile Kremlinului, tanara razvratita, traind iubiri complicate si incercand sa scape de stigmatul familiei sale, femeia matura care-si asuma schimbarea numelui, fuga din URSS si abandonarea propriilor copii, denuntarea ororilor comunismului si supravietuirea in lumea libera. Iar povestea ei este in sine o lectie tulburatoare.
„Oriunde voi merge, voi fi intotdeauna prizoniera politica a tatalui meu.“ - SVETLANA ALLILUEVA
Fotografia de pe coperta: Svetlana alaturi de tatal sau, in 1934
Beata de Robien s-a nascut in 1951, in Polonia. Obtine licenta in filologie polona la Universitatea din Cracovia si in paralel studiaza limbile romanice la Universitatea Jagiellona. In 1975, la Paris, unde isi continua studiile, devine asistenta lui Eugène Ionesco si sustine la Sorbona o teza de doctorat avand ca tema teatrul absurdului. Lucreaza apoi pentru diverse edituri, ca documentarist in domeniile istoriei si heraldicii. Scrie scenarii de televiziune si traduce piese ale dramaturgilor polonezi Ireneusz Iredyński si Tadeusz Różewicz jucate pe scena franceza, precum si piese de Romain Rolland, Boris Vian, Jean Giraudoux, Jean-Claude Grumberg in limba polona.