Femeia sfasiata

Descriere

„In toate cartile pe care le-am scris, una dintre intentiile mele de capatai a fost sa spulber mistificarile, sa spun adevarul. Aceasta obstinatie vine din copilarie; eu si sora mea uram «prostia» – asa numeam noi felul in care prejudecatile, perceptia gresita, rutina, regulile gaunoase sufoca viata si bucuriile ei. Am vrut sa scap de aceasta constrangere si am jurat sa o denunt.“ - Simone de BEAUVOIR

Chiar daca doar una dintre nuvele poarta acest titlu, fiecare dintre personajele lui Simone de Beauvoir este o femeie sfasiata. In Varsta discretiei, inaintarea in varsta o indeparteaza pe cerebrala profesoara de literatura franceza de André, sotul ei, si de Philippe, fiul acum casatorit, revelandu-i ca principiile si convingerile care au ghidat-o toata viata nu sunt nici imuabile, nici universale. In Monolog, Murielle e sfasiata de singuratate si mutilata de ura (auto)distructiva pe care o nutreste fata de tot ce o inconjoara. Monique, protagonista din Femeia sfasiata, care consemneaza in paginile jurnalului intim drama de a se sti inselata, oscileaza la nesfarsit intre speranta unei reveniri a sotului si deznadejdea de a-si vedea si trecutul, si viitorul naruindu-se ca un decor de mucava.

Simone de Beauvoir s-a nascut la Paris pe 9 ianuarie 1908. Dupa ce a obtinut licenta si a devenit, la numai 21 de ani, professeur agrégé in filozofie (1929), a predat, pana in 1943, la Marsilia, Rouen si Paris.

La sfarsitul facultatii l-a cunoscut pe Jean-Paul Sartre. Relatia mitica dintre ei a durat o viata; Simone a fost, in cuvintele lui Sartre, iubirea lui „necesara“, in contrast cu iubirile „contingente“ traite de amandoi. Volumul Quand prime le spirituel, terminat inaintea razboiului, apare abia in 1979, astfel ca adevaratul ei debut literar este romanul L'Invitée (1943). Urmeaza Le sang des autres (1945), Tous les hommes sont mortels (1946), Les Mandarins, care i-a adus Premiul Goncourt in 1954, Les belles images (1966) si Femeia sfasiata (La Femme rompue, 1968).

Pe langa celebrul Le Deuxième sexe, aparut in 1949 si devenit lucrare de referinta pentru miscarea feminista mondiala, opera teoretica a lui Simone de Beauvoir, apartinand curentului existentialist, contine numeroase eseuri filozofice sau polemice – de exemplu, Privilège (1955), reeditat sub titlul primului articol, Faut-il brûler Sade?, si La Vieillesse (1970).

Pana in ziua mortii, 14 aprilie 1986, Simone de Beauvoir a colaborat intens la revista de „filozofie angajata" fondata de ea si de Sartre in 1945, Les Temps Modernes, si, sub diverse forme, si-a manifestat solidaritatea cu ideologia de stanga si cu feminismul.