Soloviov si Larionov. Exemplar cu autograful autorului

Descriere

Romanul Soloviov si Larionov semnat de Evgheni Vodolazkin a fost finalist, in 2010, la premiile Bolsaia Kniga (Marea Carte) si Andrei Belii, ca o recunoastere a originalitatii cu care reconstituie un episod din trecutul Rusiei, imbinat cu un prezent nu mai putin pasionant.

Soloviov, tanar cercetator in domeniul istoriei, studiaza figura legendara a generalului Larionov, comandant in Armata Alba in timpul Razboiului Civil din Rusia. Dar portretul pe care i-l face este unul pseudoistoric, contaminat de figuri proeminente din istoria Rusiei si chiar din familia lui Vodolazkin. Tema de cercetare prilejuieste incursiuni in timp si spatiu, in cele mai diferite medii, colorate pe alocuri cu o tenta detectivistica. Romanul abunda in consideratii despre istorie, politica si morala, intruchipate intr-o galerie de portrete memorabile, bazate pe jocul ironic al autorului cu sursele reale si cele inventate. O frumoasa si seducatoare poveste de dragoste intregeste, cu umorul inconfundabil al scriitorului, gustat deja de cititorii romani, acesta remarcabila opera literara in care meditatia asupra relativitatii lucrurilor – mai cu seama a adevarului istoric – ocupa un loc central.

„A fost un razboi ciudat, un razboi al rusilor cu rusii, in care soldatii luati prizonieri puteau lupta chiar de-a doua zi de partea dusmana. O faceau cu acelasi devotament ca si inainte. Nu erau putini cei care isi facusera o obisnuinta din a trece dintr-o tabara in alta. Pentru unii era unica posibilitate de a munci in conditii de razboi, pentru altii era un mod de viata, nu mai avea importanta pentru cine luptau. Intr-o viata tihnita nu aveau parte de senzatii tari. Ii imbata fratia de arme in fata mortii. Trecerile in tabara dusmana erau, de regula, oprite de glont. Sau de sabie. De fapt, nu prea aveai ce alege.“

Evgheni Vodolazkin s-a nascut in 1964 la Kiev, unde si-a facut studiile universitare. Este doctor in stiinte filologice, specialist in literatura rusa veche. Din 1990 devine cercetator la Institutul Literaturii Ruse (Puskinskii Dom) din Sankt-Petersburg. Este autorul a peste o suta de lucrari stiintifice, a contribuit la elaborarea enciclopediei Cantec despre oastea lui Igor si a Bibliotecii literaturii Rusiei Vechi, precum si a lucrarii Cuviosii Kiril, Ferapont si Martinian din Belozersk.

In 1992, la invitatia Universitatii din München, si-a aprofundat studiile de medievistica occidentala, tinand si cursuri de literatura rusa veche. In 1998 a organizat conferinta internationala „Cultura manastireasca: Orient si Occident“. In perioada 1998-2002 a fost (cu intreruperi) bursier al Fundatiei Alexander von Humboldt, desfasurand o activitate de cercetare si publicand, in 2000, la München monografia Istoria universala a Rusiei Vechi.

Din anul 2012 este redactor-sef al revistei Text si traditie, editata de institutul sau. In paralel, incepe sa scrie literatura. Debuteaza in 2005 cu romanul Rapirea Europei. In 2009 publica romanul Soloviov si Larionov, care se bucura imediat de succes, fiind nominalizat la premiile Andrei Belii si Bolsaia Kniga (Marea Carte). In 2011 ii apare culegerea de studii si eseuri Instrumentul limbii. In 2012 publica romanul Laur (Lavr; Editura Humanitas Fiction, 2014), care devine revelatia literara a anului 2013 in Rusia, fiind dublu castigator al Premiului Bolsaia Kniga – Premiul intai si Premiul cititorilor – si castigator al Premiului Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi). Tot in 2013, romanul a fost nominalizat pe lista scurta la premiile Nationalnii Bestseller (Bestsellerul National) si Russkii Buker (Booker Rus). Opera literara a lui Evgheni Vodolazkin este in curs de traducere in peste douazeci de tari.