Aristocrati romani in lumea lui Proust. Anton Bibescu, Martha Bibescu, Ana de Noailles, Elena Bibescu

Descriere

Aceasta carte are patru eroi. De fapt cinci, cu Marcel Proust, care le este prieten si confident. Cu totii iubesc artele, spectacolele de teatru, frecventeaza saloanele literare, adora viata mondena si cu totii sunt atinsi de o maladie care, in atmosfera de Belle Époque, doar la elite e fireasca si cumva obligatorie: snobismul.

Dar, dincolo de imaginea unor aristocrati romani care fac parte din lumea buna pariziana, descoperim un diplomat discret si eficient, Anton Bibescu, o scriitoare care tine sa straluceasca si in cercurile influente, Martha Bibescu, o poeta careia contemporanii ii spun „divina contesa“, Anna de Noailles, si o pianista care uimeste prin virtuozitate, Elena Bibescu.

Consideratiile istorice, eruditia, observatiile si notele uneori ironice ale lui Mihai Dimitrie Sturdza, precum si sansa de a intelege, ca urmas al unei importante familii boieresti romanesti, etosul personajelor sale fac din aceasta carte mai mult decat un eseu biografic. E o veche fotografie de grup in alb si negru pe care autorul a innobilat-o colorand-o cu nuantele potrivite.

Mihai Dimitrie Sturdza s-a nascut in 1934, la Bucuresti, intr-o familie boiereasca veche si importanta, care, numai in viata politica, a dat doi domni in Moldova, Ioan Sandu Sturdza si Mihail Sturdza, si un prim-ministru, D.A. Sturdza. Copilaria si-a petrecut-o la Iasi, pana in vara anului 1944, cand familia s-a refugiat la Bucuresti.

Liceul l-a facut la „Dimitrie Cantemir“. In 1952, in loc sa mearga la universitate, a fost aruncat in inchisoare, dimpreuna cu mai multi tineri purtatori ai unor nume la fel de ilustre, pentru omisiune de denunt si atitudine dusmanoasa fata de regimul de democratie populara. A primit trei ani de pedeapsa administrativa, adica a fost condamnat fara a fi judecat. Din fericire nu i-a executat pe toti, fiindca in 1954 a fost eliberat, dupa ce a trecut pe la Jilava, prin lagarul de triere de la Ghencea si prin lagarele de munca fortata de la Bicaz si Onesti.

A studiat italiana la Facultatea de Filologie din Bucuresti, desi, datorita pasiunii sale pentru genealogie, si-ar fi dorit sa urmeze istoria. A absolvit in 1959, dar licenta a avut dreptul sa o sustina doar in 1960. A primit repartitie, ca invatator, la scoala din comuna Merenii de Jos (astazi in judetul Teleorman), unde a functionat numai un an, reusind apoi sa ocupe un post de traducator de documentatie tehnica la un institut de cercetare din Bucuresti. In paralel a intreprins cercetari de istorie moderna, pe care le-a continuat si in perioada sederii in Franta, unde s-a stabilit in 1964.

La Paris, intre 1968 si 1985, a lucrat la Departamentul de schimburi culturale cu strainatatea al ministerului francez de externe, fiind si intrepretul oficial al presedintilor Frantei Charles de Gaulle si Valéry Giscard d’Estaing. Si-a completat studiile obtinand o diploma a Institutului de Stiinte Politice din Paris. Intre 1986 si 1995 a fost redactor politic la Departamentul roman de la Institutul de Cercetari al postului de radio Europa Libera din München. In Romania a revenit in 1991.

A publicat numeroase articole in presa culturala si stiintifica din tara si din strainatate, iar reputatia de genealogist si-a castigat-o cu volumul de 668 de pagini in-quarto Dictionnaire historique et généalogique des grandes familles de Grèce, d’Albanie et de Constantinople, publicat la Paris in doua editii, in 1983 si in 1999, care a fost premiat de Academia Internationala de Heraldica si Genealogie. In tara a publicat si alte lucrari, dar cele mai importante sunt cele trei volume din Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca. Enciclopedie istorica, genealogica si biografica (Editura Simetria, 2004; 2011; 2014), al caror coordonator si autor principal este.