Cand este insotita de ilustratii, o carte de istorie e mai buna, iar materia sa e si mai lesne de inteles si de retinut. Imaginile spun ele insele o poveste sau o completeaza, iar impactul lor e mai puternic decat orice demonstratie.
Puteti beneficia de transport GRATUIT pentru orice comanda mai mare de 195 de lei!
Ioan Vlad Nicolau | 12-06-2013
Despre Prof. Djuvara
Am avut norocul şi în acelaşi timp surpriza să-l întâlnesc pe acest fenomenal om.
Acum doi ani la Consulatul României din Bonn a ţinut o conferinţă despre noi românii, despre istoria noastră, cu multe citate din cartea pe care o scrisese cu câţiva ani înainte, "O scurtă istorie a poporului român scrisă pentru cei tineri"
Şi pentrucă această carte a creat discuţii şi vâlvă, având în vedere că profesorul Djuvara aborda aşa zisul mister al continuităţii românilor şi a latinităţii lor, am rugat pe cineva să mi-o trimită. Am primit cartea, am citit-o şi pentru prima oară am înţeles ce s-a întâmplat cu noi între anii 270 şi 1300 şi încă pe deasupra încă vreo două trei lucruri care-mi erau neclare în cea ce priveşte istoria noastră.
L-am aplaudat atunci şi îl aplaud şi acum cu ocazia interwiewu-lui. Are ca şi atunci dreptate. Din păcate! Noi naţiunile europene suntem vorba seniorului Bush, naţiuni bătrâne, a spus el odată, vrând să fie drăguţ. Nu! Nu suntem naţiuni bătrâne. Suntem naţiuni senile! Se împlinesc mai bine de două mii de ani de când naţiunile noastre au început să prindă formă, iar după căderea imperiului roman au început să se contureze mai precis, pentru ca în secolul 19 înfine să se afirme ca adevărate naţiuni. Două mii de ani! Acuma am ajuns la momentul când naţiunile ar trebui încet, încet să dispară pentru a face loc unor structuri statale continentale, aşa cum deja există în continentul american şi se conturează în Asia. Toţi ăştia îşi dau seama că fostele naţiuni din secolul 19, singure nu pot face faţă problemele pe care le pune evoluţia societăţii omeneşti pe moment şi în viitor.
Ei bine europenii nu-şi dau seama de asta şi îşi imaginează că enorma creştere a populaţiei şi discrepanţa de civilizaţie între noi şi restul lumii nu ne afectează şi nu ne va atinge. Se înşeală amarnic! Şi se-nşeală din cauză că suntem senili şi nu ne dăm seama de pericolul iminent în care ne aflăm şi care se tîrâie lent ca un şarpe boa ca să ne juguleze.
Ne împiedicăm de o morală depăşită ca valabilitate în condiţiile în care este vorba de viaţă şi de moarte. Nu ne mai aflăm în situaţia imperiul Roman ce se bătea ca să supravieţuiască cu nişte barbari, dar sabie contra sabie şi suliţă contra suliţă. Au pierit atunci romanii pentrucă îmbătrâniseră şi braţul lor vânjos altă dată, nu mai era capabil să ţină spada şi suliţa.
Astăzi o societate super evoluată, civilizată, posedând un armament extrem de sofisticat şi eficient ,se află în faţa unor hoarde de barbari care n-au arme, au însă femei. Milioane de femei, care înaintează hotărât de prin bărăganurile Africii, din pustiurile Saharei şi a Orientului Apropiat gravide, cu câte un prunc în braţe şi cu alţi cinci ţinându-se de poalele burcii, târând în urma lor familii numeroase, retardaţi, inapţi să se adapteze unei lumi civilizate, hoarde care înaintează pas cu pas în nişte ţări îmbătrânite, incapabile să înţeleagă ce li se întâmplă, incapabile de reacţie, din cauza dogmei morale depăşite a legilor "democratice" care-i face să-şi dea cu dreptu-n stângu’, şi asta paradoxal, cu toate că hoardele barbare nu sunt înarmate, iar lumea civilizată are pîinea şi cuţitu-n mână.
Uitaţi-vă ce se-ntâmplă în Afganistan, Irak, Siria şi Iran susţinute de Rusia şi China şi o să aveţi imaginea cumplită a pieirii Europei, dacă aceasta nu se va trezi la timp, cea ce e foarte puţin probabil.
Marea, apocaliptica explozie se apropie şi hoardele fără arme dar cu băşinile înmagazinate-n şalvari şi coranu-n mână, mărşăluiesc căcându-se din mers pe legile noastre umanitariste, pentru ca în numele lui Alah să ne spintece pe noi, copii noştri şi nepoţii noştri în stradă. Marea explozie se apropie şi se va produce! Nu în viitor, nu răspoimâine sau mîine, ci acum, astăzi!
Vreau să cumpăr cartea, dar după cât se pare, nu poate fi cumpărată din Germania.
Voi ruga un prieten să mi-o cumpere şi să mi-o trimeată.