Bucurestii de altadata (1871–1877)

Descriere

„Citita pe indelete, cartea lui Bacalbasa poate deveni un adevarat abecedar de istorie moderna pentru tanarul din generatia Internet, cu conditia ca el sa fie convins ca a privi din cand in cand inapoi inseamna, paradoxal, a ocoli santul dinainte.“ - Dan C. MIHAILESCU

Primul volum al Bucurestilor de altadata, al carui text integral vede pentru intaia oara lumina tiparului dupa aproape 90 de ani de la aparitia editiei princeps, reuneste amintirile lui Constantin Bacalbasa din anii 1871 si zugraveste probabil unul dintre cele mai amanuntite, mai interesante si mai pline de culoare tablouri ale vietii bucurestene din primii ani ai domniei lui Carol I si din vremea Razboiului de Independenta.

Oferind prilej de intoarcere in timp pentru cititorul dotat cu iscoditoare placere detectivistica, insemnarile lui Bacalbasa pun sub lupa mai cu seama evenimentele vietii politice a Capitalei – lupte pentru putere, santaje, intrigi, razbunari – si ecourile lor in presa vremii, dar nu ocolesc spectacolul pitoresc al vietii mondene, avivate in anecdote uitate sau de-a dreptul necunoscute.

Adunate una dupa alta, vreme de mai bine de jumatate de veac, aceste istorii consemnate de Bacalbasa sunt cu certitudine unele dintre cele mai pretioase marturii care dau seama despre inceputul de drum al Romaniei moderne.

„Preocuparea mea de capetenie a fost sa fiu nepartinitor si veridic. Stilul m-am silit sa reprezinte felul in care vorbesc: simplu, limpede, precis si fara inflorituri. Am scris pentru ca sa informez si pentru ca lumea sa ma inteleaga. A doua preocupare mi-a fost sa nu spun neadevaruri. Negresit, nu am pretentiunea sa fi inregistrat toate faptele petrecute de la 1870 la 1914, fara sa fi uitat pe unele. Memoria unui om, chiar completata cu consultari ulterioare de documente ale vremurilor, are slabiciunile ei firesti. De aceea previu ca lipsuri trebuie sa fie in volumul pe care il pun acum sub ochii cititorului, neadevaruri insa nu.

Faptele, cate le-am inregistrat, mi le-a pus la indemana numai memoria, dar actele autentice, cat si stabilizarea cronologica mi le-au procurat colectiile ziarelor din rastimpul acestor 55 de ani. Nici o indoiala, deci, asupra veracitatii. Sunt un povestitor. Astfel n-am avut alta grija decat sa scriu adevarul asupra trecutului, ?ind cat mai complet despre fapte si cat mai nepartinitor despre oameni.“ - Constantin BACALBASA

„In 1871, Constantin Bacalbasa soseste in capitala toropita de arsita, in care viata isi urma cursul ei patriarhal: «Dambovita necanalizata, joasa, murdara, trecea tot mai jos de biserica Domnita Balasa, insa albia ei era mai apropiata de strada Carol... Acolo era si un vad de unde luau sacagiii apa, iar noi, elevii, ne scaldam vara. Cheiul Dambovitei nu exista, gradina bisericii Domnita Balasa nu exista, spitalul si ospiciul nu erau cladite, Palatul de Justitie nu exista...» – aceasta este scena cu care se deschid Bucurestii de altadata, amintiri savuroase pe care va incepe sa le incredinteze tiparului in foiletonul ziarului Adevarul peste exact o jumatate de veac, in noiembrie 1921.

Romanul cronologic despre vechiul Bucuresti infatiseaza istoria si anecdotica ei intr-o maniera mult mai accesibila celor mai largi cercuri de cititori care, nadajduim – la aceasta reeditare a cartii –, o vor pretui pentru sinceritatea si puterea ei de evocare.“ - Tiberiu AVRAMESCU

Constantin Bacalbasa (1856–1935) a fost unul dintre cei mai cunoscuti ziaristi ai vremii sale, consemnand, timp de mai bine de jumatate de secol, inceputul de drum al Romaniei moderne. „Sunt un povestitor“, scria Bacalbasa la aparitia Bucurestilor de altadata. „N-am avut alta grija decat sa scriu adevarul asupra trecutului, fiind cat mai complet despre fapte si cat mai nepartinitor despre oameni.“