Calator prin Europa. Epistolar 1925-1930

Descriere

„Intre 1925 si 1930, Giuseppe Tomasi di Lampedusa a calatorit mult. A stat in marile capitale europene, descoperind «blanda frumusete» a Parisului, «bonomia» odihnitoare a Londrei mult iubite, dar si «fascinatia perversa» si enigmatica a «nemiloasei» si lividei metropole care era Berlinul. Itinerariile sale l-au purtat prin Austria, Elvetia, Tirol, ba chiar si in Tarile Baltice.

Avea treizeci de ani. Calatorea cufundat in literatura europeana, cu o biblioteca la purtator cuprinzand citate indelung frecventate. Calatoria insasi se petrecea in literatura. Le scria in Sicilia verilor sai Lucio Piccolo, poet, si Casimiro Piccolo, pictor. Iar scrisorile sale, aflate undeva intre schita literara si divertismentul burlesc, au o anumita continuitate si creioneaza adevarate intrigi romanesti, avandu-l in centru pe cel care semneaza «Monstrul» si al carui autoportret spectaculos, dar niciodata complezent, se revendica de la personaje literare celebre.

Umbra experimentului narativ care este acest epistolar se proiecteaza asupra Ghepardului, indemnandu-ne sa recitim romanul si sa reflectam din nou asupra lui.“ (Salvatore Silvano NEGRI)

„Mai e nevoie sa spun ca Monstrul se simte ca pestele in apa? Nimeni nu simte ca el «Grosstadt Pathos»: seara, cand intorcandu-se cu trenul, pe alocuri suspendat, ca la New York, vede dedesubt kilometri de strazi pustii, scaldate-n ploaie, nesfarsitul sir de felinare si din cand in cand un triaj cu paienjenisul de sine si lumini verzi, rosii si albe, traieste nostalgii «poignantes» si extrem de placute, pe care nu i le-ar trezi nici o suta de apusuri böckliniene. Iata adevaratul romantism de astazi!

Si salahorii cu haine de piele lucind de ploaie, si huruitul continuu al trenurilor, si sublima multime a metropolelor, unde orice chip, pentru cine vrea sa-l priveasca, e un poem de suferinta si nefericire, suferinta si nefericire unice, amintesc de o insusire de care istoria habar n-avea pana acum. Trebuie spus ca nici unul dintre orasele pe care le cunosc nu e in chip mai evident, mai nemilos, metropola. Odata disparute veselia frantuzeasca de la Paris, bonomia de la Londra, raman liniile dure ale constructiei gigantice. Nimic nu e mai dur decat acest oras, care te priveste totusi la tot pasul cu ochii zambitori ai fetelor de o nespusa prospetime.“ Giuseppe Tomasi di LAMPEDUSA

Despre Giuseppe Tomasi di Lampedusa, duce de Palma si principe de LAMPEDUSA, nascut in 1896 la Palermo, fiul sau adoptiv, Gioacchino Lanza Tomasi, marturisea ca era un „om al tainelor“. Ca a fost si a ramas asa se poate vedea din faptul ca nici azi, la aproape sase decenii de la moartea sa, biografii nu cunosc din viata aristocratului sicilian decat foarte putine lucruri. In timpul Primului Razboi Mondial a luptat ca ofiter de artilerie in armata italiana, a fost luat prizonier, a evadat si s­a intors din Ungaria in Italia pe jos.

S-­a casatorit in 1932 cu baroneasa Alessandra Wolff Stomersee. Nesuportand guvernarea lui Mussolini, a trait lungi perioade in strainatate, iar dupa razboi a revenit la Palermo. In 1955 a inceput sa scrie Ghepardul, al carui plan il avea in minte de multi ani. A murit la Roma in 1957, inainte de publicarea romanului (Il Gattopardo, Feltrinelli, 1958; trad. rom. Humanitas Fiction, 2011), considerat unul dintre cele mai importante din literatura italiana.