Intre paduri si ape. La pas spre Constantinopol: de la Dunarea de mijloc pana la Portile de Fier

Descriere

La mijlocul anilor ’30, Paddy, un tanar cultivat, nonconformist si aventurier, renunta pentru o vreme la studii si porneste intr-o calatorie la pas prin Europa, din Olanda pana la Constantinopol. Iar dupa patruzeci de ani Patrick (Paddy) Leigh Fermor, consacrat deja ca unul dintre cei mai mari stilisti ai literaturii secolului XX, asterne pe hartie aceasta odisee de tinerete inspirandu-se din insemnarile de pe drum si lasandu-se purtat de caleidoscopul amintirilor

Intre paduri si ape este povestea calatoriei de la granita austriaca pana la Portile de Fier, printr-o Europa Centrala ce sfideaza trecerea timpului si semnele de rau augur ale istoriei. In inima ei, Transilvania interbelica vazuta prin ochii drumetului strain ne pare astazi un taram indepartat, desprins din legenda si mit. In paduri lumina si penumbra au nuante nesfarsite, muntii ascund unghere pline de mister, conacele pastreaza pitorescul vechii nobilimi, iar satele isi etaleaza in tihna traditiile. Si, mai presus de toate, diversi¬tatea oamenilor nu impiedica ospitalitatea, prietenia si chiar dragostea, notele dominante ale acestor pagini de neuitat.

„Patrick Leigh Fermor nu poate fi numit pur si simplu autor de memorii de calatorie; ar insemna prea putin. Este un artizan de esente divine ireductibile, si fiecare fraza a lui pare sa locuiasca intr-o capsula a timpului.“ (Robert KAPLAN, autorul cartii In umbra Europei)

Vazandu-ma incurcat, un vecin mi-a spus cu ce sa incep: mai intai, trebuia sa beau paharelul cu rachiu; apoi sa mananc lingurita de dulceata delicioasa din petale de trandafiri care era pregatita pe o farfuriuta de sticla, apoi sa beau o jumatate de pahar de apa; si, in sfarsit, sa sorb din degetarul cu cafea densa si fierbinte varat intr-un suport filigranat. Ritualul trebuia incheiat golind paharul si primind tutun, in acest caz o tigara aromata rasucita de mana chiar pe insula. Intre timp, batranii stateau in tacere si zambeau, oftand din vreme-n vreme, adresandu-mi cate-un cuvant prietenos intr-o romana aparent stricata; doctorul spusese ca pe uscat accentul si stilul lor starneau amuzamentul. Intre ei vorbeau in turca, limba pe care n-o mai auzisem niciodata…