Cărți cu autor: Radu Rosetti

Radu Rosetti (1853–1926) s-a nascut la Iasi, intr-o familie coboratoare din domni ai Moldovei. Bunicul, hatmanul Raducanu, om de arme iscusit, este unul dintre marii boieri din vremurile vechi. Tatal, logofatul Raducanu R., cu studii in Germania, este un om al vremurilor noi, pasoptist si unionist de seama. Mama, domnita Aglae, este fiica lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul domn al Moldovei inainte de Unire.

Isi petrece copilaria la mosia de la Caiuti, in tinutul Bacaului, printre vanatori, guvernante si profesori particulari. Din aceasta perioada dateaza fascinatia pentru istoriile din trecut, pe care le-a auzit de la povestitori de mare talent, incepand cu parintii si continuand cu Alecsandri, Kogalniceanu sau Costache Negri. Nu va mai parasi aceasta preocupare; in anii tineretii si maturitatii devine un adevarat catalog al povestilor, secretelor si mondenitatilor din vechea societate boiereasca.

Trimis la studii in Franta si Elvetia, se intoarce in tara in 1873 cu un bacalaureat in stiinte. Vinde o parte din proprietati, silit de datorii, si incearca o cariera in politica si in administratie, sub obladuirea lui Lascar Catargiu. Se casatoreste in 1876 cu Smaranda Bogdan, cu care are patru copii: Radu, Henri, Eugeniu si Magdalena (dintre ei, generalul acad.Radu R. Rosetti ramane pana astazi cel mai important istoric militar roman).

Este prefect, deputat conservator, director al inchisorilor. In cele din urma devine sef de arhiva in Ministerul Afacerilor Straine. Adversar vehement al politicii rusesti, apropiat de cercul „Vietii romanesti“, pledeaza impotriva intrarii in Primul Razboi de partea Antantei.

Studiile istorice, multe publicate in Analele Academiei Romane, arata preocuparea pentru istoria sociala si politica, cu un interes aparte pentru problema agrara – domeniu in care devine una dintre vocile de autoritate: „Despre unguri si episcopiile catolice din Moldova“ (1905), „Pamantul, satenii si stapanii in Moldova“ (1907), „Cum se cautau mosiile in Moldova la inceputul veacului XIX: Condica de rafuiala a hatmanului Raducanu Roset cu vechilii lui pe anii 1798–1812“ (1909) etc. Cariera sa literara se datoreaza tot interesului pentru trecut. Debuteaza cu un roman istoric premiat de Academia Romana in 1906: „Cu palosul“. Ii urmeaza romanul „Pacatele sulgeriului“ (1912); succesul de public se repeta cu volumele de povestiri: „Povesti moldovenesti“ (1920), „Alte povesti moldovenesti“ (1921). Acestea marcheaza evolutia lui Radu Rosetti dinspre fictiunea de reconstituire istorica catre marea sa vocatie: memorialistica.

Povestirile sunt nucleele narative ale celor trei volume de „Amintiri“, monumentala cronica a Moldovei secolului al XIX-lea. In „Istoria“ sa, G. Calinescu il caracterizeaza drept „genealog si cronicar [de] o obiectivitate perfecta, fara fumuri nobilitare, cu notiunea exacta a conditiei castei“. La randul sau, E. Lovinescu afirma despre Radu Rosetti ca a dat „cea mai pretioasa memorialistica din literatura romana“.